*

Si nu e de ajuns sa fii
Trebuie sa stii si de ce.
Nu te vreau trecut,
Ci iti astept mormantul mortii.
Imi spui ca esti nevinovat
Te cred...
Dar nu cu sange in cui;
Sa nu-ti ascunzi cuvintele cu flori,
In pivnita prezenta a durerii.
Nu m-ai inceput in nebunie,
Ca sa ma lasi in liric soc.
Mi-ai multumit...asa...
A fost, este...
Sa imi scrii maine.

**

1.Imi pare rau.
2.Iti multumesc.
3.Contezi mult.
Minciuna 1, minciuna 2, minciuna 3. Ti-ai pierdut curajul pentru a patra? Sau ti-a ajuns festinul? Uita-te la mine, pe jumatate divinitate, iar in rest cenusa de amintiri cadaverice. Si un simplu cuvant e doar un inceput pt un joc, o prada cazuta sub cerneala fiarta in drumul spre intreg. O joaca atipica, intre personaje atipice, cu personalitati atipice. Un ganditor, filosof, sensibil cercetator si o alba intriganta, chinuitoare creatura in asteptarea mangaierilor si destainuirilor urmate de intepaturi artistice. Cu cat legatura e mai profunda cu atat regulile devin mai ciudate, mai greu de patruns de ratiunea insensibila la vibratii emotionale. Un suflet nu isi are atasat un cod ajutator si cu fiecare pas facut spe profunzime isi sporeste individualitatea realizand un ansamblu optic complex, fraze puternic impletite, o muzicalitate a nudului si un gust negru visiniu atasat unei aparente nebunii. Te-ai aruncat in foc sa-ti alimentezi teribilismul, iar boala inceputului ruinat te-a ajuns. Poate e timpul sa crezi si sa renasti. Astept.