Cu-n pas raman in urma din sclipire,
Iar restul zace in prezent.
S-a dus impulsul, s-a dus si ziua
Cand doar cu un rand mereu te regasesc.
Oare ce ne incearca acum?
Nimic, probabil;
Dar imi doresc.
...Si-n mine visul cunoaste-o sarbatoare.


Last night was so much fun Inca o data sunt de acord. Traiesc o viata mult mai interesanta in cealalta dimensiune, a viselor de la 2 spre 8. Interesanta, impropriu spus, mai mult un amalgam de stari precum euforie, adrenalina, frica, de ce nu, chiar iubire, dar in cea mai mare parte certitudine. Visul e mai mult decat o pierdere de timp cu ganduri irealizabile, ci reprezinta in sine un raspuns. De aceea cred ca mi-e mai bine dincolo. Macar stiu la ce sa ma astept. De exemplu, seara trecuta. Marti, 14 martie, desi daca e sa luam dupa ora de inceput a somnului, trecusem deja pe 15.Last night was so much fun


PrimAscult. Ce poti sa ma inveti? --Nu stiu. Atunci ce rost mai are sa stai aici si sa ma privesti? Ajuta cu ceva? --Poate ca da, poate ca nu. Poate ca incepi sa ma plictisesti. --Nu cred. De fapt, stiu sigur ce vrei. Surprinde-ma. --Nu sunt aici sa o fac pe magicianul sau iluzionistul sau cum vrei sa ma numesti, si apoi sa plec pur si simplu. Te intreb: ai rabdarea suficienta pentru a ma intelege? Chiar trebuie? --Un negativist secretos si plin de temeri pare o prada usoara, atat de inteles cat si de manipulat. Pare... Tu ce crezi? Poate fi mai mult de atat? Daca ar fi sa imi mentin atiPrim


Nu e timpulŞi ştii că acum nu-i de ajuns. S-au dus asfalturile uimite, S-au dus zilele pline de tremur şi cuvinte. Au trecut toţi ce pentru mine nu aveau sens, Au trecut sentimentele ce nu le-am înţeles. Fug şi acum de ce-ar fi putut fi, Fuge însă şi dorinţa de a mă opri. Confuză apar în urma revederii, Confuz te las în locul primăverii. Vei fi vreodată de ajuns?Nu e timpul


De ce sa nu iubesti un stalp* Te-am iertat.De ce sa nu iubesti un stalp
** E Crăciunul şi fiecare iubeşte un pom Sau mai mulţi. Eu astăzi iubesc un stâlp Şi mai mulţi. Îl văd pe geam în fiecare dimineaţă; În fiecare zi îi trec prin preajmă. Stâlpul meu e o “ea” E plină de urme şi nu ţipă. Stropii cad şi se lasă odată cu ei; E obişnuita mângâiere. Prin bucăţi de ciment e şi suflet, Şi de aceea ea iubeşte… Un alt stâlp. &nbs
Previous Page12345...Next Page